Zona a oferit condiţii de locuire favorabile - biopedoclimatice, reţea hidrografică bogată la care se adaugă şi posibilităţile de realizare a unor legături rapide cu unităţile vecine (munte, câmpie)- factori ce au permis apariţia şi dezvoltarea aşezărilor umane încă din neolitic. Locuirea acestui teritoriu din perioada neolitică este atestată de descoperirile arheologice de la Genuneni, punctul Băloaga şi din satul Frânceşti în punctul Cânideşti (topoare din piatră, secere şi două râşniţe). Teritoriul actual al comunei a continuat să fie populat şi în perioada geto-dacilor şi apoi a ocupaţiei romane. În secolul al II-lea î. e. n, în nordul comunei, pe dealul Câineşti, a existat o cetate din pământ cu deschidere spre văile ce o împrejmuiau (Valea Otăsăului, Valea Melcerea şi Valea Bistriţei) cu un punct de observare la Vârful celor trei hotare , fapt atestat de o serie de dovezi arheologice: morminte, obiecte funerare, suliţe, seceri asemănătoare celor descoperite în satul Ferigi, comuna Costeşti. La dezvoltarea zonei a contribuit şi situarea lângă cetatea Buridava, precum şi faptul că pe aici trecea Drumul Sărarilor, drum ce lega Ocniţa de sud-vestul Olteniei.

   În satul Viişoara au fost descoperite urme ale civilizaţiei romane, datând din secolul al II-lea e. n.

   În anul 1394, la 25 septembrie este atestat satul Câineşti printr-un hrisov al lui Mircea cel Bătrân, sat din care se vor forma mai târziu satele Surpate, Frânceşti, Mănăileşti şi Genuneni. Satul Frânceşti este atestat documentar din 1395, printr-un act de donaţie din timpul lui Mircea cel Bătrân prin care un franc, un negustor primeşte partea de sud- vest a actualei comune Frânceşti cu „viile, peştele, mierea şi ceara”, donaţie făcută de domnitorul român pentru întărirea relaţiilor comerciale cu negustorii străini.

  

   În anul 1530 este atestat şi satul Genuneni ca sat liber pe malul Bistriţei, iar în 1536, boierul Preda Brâncoveanu, unchiul voievodului Constantin Brâncoveanu, avea între alte sate şi satul Mănăileşti; zona este menţionată în actele vremii (1658) când este finalizată biserica din zid a mânăstirii dintr-un lemn, având ctitori pe Matei Basarab şi Preda Brâncoveanu. Mai târziu, în 1864 are loc dezrobirea ţiganilor de pe moşiile mânăstireşti şi împroprietărirea lor, apărând astfel şi toponimul „Dezrobiţi”.

   În anul 1952 se desfiinţează comunele Surpate şi Genuneni, înfiinţându-se comuna Frânceşti, formată iniţial din şase sate: Surpate, Moşteni, Coşani, Viişoara, Lunca, Frânceşti.

   Actuala structură a comunei Frânceşti s-a definitivat în anul 1969, în prezent fiind alcătuită din nouă sate: Frânceşti, Viişoara, Mănăileşti, Genuneni, Coşani, Dezrobiţi, Moşteni, Surpate, Băluţoaia.

   Repere istorice:

   Comuna Frânceşti, situată la confluenţa râurilor Bistriţa cu râul Otăsău este formată din următoarele nouă sate:

  • satul Genuneni (toponimul provine din limba latină „genuna –ae = vale, flancată de dealuri) a fost atestat în 1532 şi până în 1969 a aparţinut comunei Foleştii de Jos, după care a devenit parte componentă a comunei Frânceşti. Este situat pe partea dreaptă a râului Bistriţa şi la baza Dealului Dughean; face parte din categoria satelor mijlocii, cu o populaţie între 500-1000 de locuitori, o structură răsfirată, formă tentaculară şi textură neregulată; Prima şcoală a fost înfiinţată în 1839, iar în 1909 a fost reconstruită din cărămidă. În1965 s-a construit primul cămin cultural, iar după 1950 apare primul punct sanitar.
  • satul Mănăileşti (oiconimul provine din antroponimul Mănăilă) a fost atestat în 1565; satul este situat de-o parte şi de alta a râului Bistriţa, pe lunca acesteia şi în partea inferioară a Dealului Viilor, Mestecenilor şi Dealul Culmea; din punct de vedere structural este un sat răsfirat, la care extinderea s-a făcut prin amplasarea de noi gospodării la periferie, pe axe dezvoltate tentacular, rezultând o structură mixtă, liniar- tentaculară şi o textură neregulată, iar din punct de vedere demografic se înscrie în categoria satelor mari.
  • satul Viişoara (este cunoscut şi sub numele de Mălăieţu) a fost atestat în 1656. este situat pe partea dreaptă a râului Bistriţa, la baza Dealului Piscul Parvei. Este un sat mic, cu o populaţie sub 500 de locuitori, cu o structură răsfirată, formă tentaculară şi o textură neregulată.
  • satul Frînceşti (toponimul provine din denumirea de frânc dată negustorilor genovezi stabiliţi în Evul Mediu pe teritoriul actualei comune).Iniţial semnificaţia cuvântului a fost de om cinstit , loial, îndrăzneţ; fost atestat în 1394 printr-un hrisov al lui Mircea cel Bătrân. Satul este situat în lunca şi pe terasele inferioare ale Bistriţei, este un sat de mărime mijlocie, cu structură răsfirată, cu formă liniară şi textură regulată - biliniară. În anul 1927 a fost înfiinţată prima şcoală din sat, iar în 1962 s-a construit şcoala pentru clasele I-VIII. După 1950 s-a înfiinţat primul punct sanitar.
  • satul Coşani, atestat în 1690 printr-un hrisov al lui Constantin Brâncoveanu, este situat pe valea Pârâului Otăsău şi la baza Dealului Petcului. Este un sat mare din punct de vedere demografic, are o structură răsfirată, formă triunghiulară şi textură neregulată.
  • satul Dezrobiţi a fost atestat în 1634, fiind iniţial un sat de ţigani robi, care lucrau pământurile Mânăstirii dintr-un lemn; din 1864 a fost preluată denumirea de „Dezrobiţi”, în locul celei de Mânăstireni. Este situat pe stânga văii Otăsăului, între văile Cuculiciului şi Coşanului, cu o structură răsfirată, formă şi textură neregulate; se încadrează în categoria satelor mijlocii din punct de vedere demografic. Prima şcoală a funcţionat încă din 1959,iar în 1927 s-a construit primul cămin cultural.
  • satul Moşneni, atestat documentar în 1716 în timpul lui Constantin Brâncoveanu, este situat pe stângă râului Otăsău, la baza Dealului Coşanului. Este un sat mic, cu structura răsfirată, formă şi textură neregulate.
  • satul Băluţoaia este situat pe versantul sud-estic al Dealului Mare, este un sat mic, cu structură răsfirată, formă tentaculară şi textură neregulată
  • satul Surpatele, atestat documentar în 1520, în timpul domniei lui Neagoe Basarab, este situat pe versantul sudic al Dealului Mare. Este un sat mic, cu structură răsfirată, formă tentaculară şi textură neregulată. Prima şcoală a funcţionat din 1839, refăcută în 1909 din cărămidă.

   Toate satele au funcţii predominant agricole, cu profil cerealier- pomicol.